Academia de Studii Economice a Moldovei
Universitate angajată în VIITOR

Interviu cu Veronica VRAGALEVA, absolventă ASEM, șefă a Direcției metodologia impozitelor directe și impozitare internațională, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat
Veronica Vragaleva
Veronica VRAGALEVA

- Veronica, ce te-a marcat în timpul studenției la ASEM?
Per ansamblu, consider că am avut destul de multe momente marcante în timpul studenției. Foarte importantă a fost, desigur, contribuția pe care au avut-o profesorii de la Facultatea Finanțe asupra formării mele ca specialist în taxe, dar nu mai puțin importantă a fost infrastructura extracurriculară pe care o oferă ASEMul. Or, pe lângă activitățile existente, am reușit cu alți colegi să revigorăm unul din cele mai vechi Cluburi de dezbateri universitare din țară (Clubul de dezbateri al ASEM, existent din 1998), dar și să cream noi activități destinate dezvoltării intelectuale a tinerilor (Liga Jocurilor Intelectuale ASEM). O plusvaloare imensă adusă activității mele postacademice a avut-o experiența în cadrul Serviciului Relații cu Publicul al ASEM, și anume, în calitate de reporter la ziarul Curierul economic. Pe lângă faptul că am învățat a depista cel mai important din mediul înconjurător, am învățat a-i înțelege pe cei, cărora le dedicam articolele și am dezvoltat spiritul de echidistanță profesională faţă de părerile împărțite a experților asupra unui domeniul sau altul. Și nu în ultimul rând, grație conferințelor naționale și regionale, organizate în cadrul ASEM și nu numai, am avut parte de o experiență de invidiat în modul de acumulare, structurare și prezentare a celor mai bune practici internaționale – ceea ce mi-a fost de mare folos ulterior în activitatea profesională.

- Cum ai obținut primul job?
Primul meu job l-am obținut fiind încă studentă ASEM. Am lucrat în calitate de administrator a unui local de alimentație publică, dar și în calitate de ajutor de contabil, ulterior fiind angajată și în calitate de reporter. Da, am avut o studenție încărcată, de la 9 la 9, dar cred că anume aceasta a contribuit la formarea unor aptitudini vitale, necesare ulterior: organizarea eficientă a timpului propriu, dezvoltarea aptitudinilor comunicaţionale, dezvoltarea limbajului economic etc.

”Am avut noroc și de angajatori buni, și de angajați de calitate. Norocul ți-l alegi!”

- Ce a contat la angajare, ți-au spus cumva "Uită tot ce ai învățat la facultate... și fă ca noi?"
Am avut noroc. Nu am avut astfel de angajatori. Şi nu cred în această teorie atât de larg vehiculată. Mai ales că pe an ce trece instituţiile de învăţământ superioare îşi focusează tot mai mult atenţia pe aplicabilitatea studiilor oferite, antrenând, în acest scop, în calitate de profesori, profesionişti dedicaţi. În calitatea mea de angajator deja, am avut parte de persoane destul de pregătite, care au avut o perioadă de adaptare fulgerătoare, reuşind să se încadreze perfect în circuitul operaţional al instituţiei. Probabil norocul e că îți permiți să alegi.

- Dar ce faci, de fapt, descrie o zi obișnuită a ta de muncă?
Partea frumoasă a lucrului pe care îl fac este că nu poţi găsi două zile identice în totalitate. Ziua mea de muncă începe cu punctarea angajamentelor fixate care urmează a fi realizate. Acestea pot implica examinarea scrisorilor contribuabililor sau a inspectoratelor teritoriale referitoare la modalitatea de aplicare a Codului fiscal pe partea de impozit pe venit, contribuţii sociale şi prime medicale; autoinstruirea  şi pregătirea materialelor ce ţin de o eventuală sesiune de instruire internă dedicată inspectorilor; pregătirea pentru o şedinţă de lucru ce ar avea loc pe parcursul zilei, care implică formularea, de comun cu conducerea instituţiei, a poziţiei vizavi de un subiect sau altul; elaborarea sau revizuirea actelor normative (hotărâri de Guvern, ordine, ghiduri etc.),  care au menirea să descrie metodologic modul în care urmează să fie administrate impozitele patronate de direcţie; revizuirea produselor informaţionale de uz intern sau general, în partea ce ţine de buna funcţionare a opţiunilor existente şi dezvoltarea unor alte funcţionalităţi necesare unei bune administrări; studierea practicii internaţionale, prioritar europene şi regionale, în partea ce ţine de impozitele şi plăţile administrate şi multe,  multe altele. Desigur, acest fapt nu îl realizez de una singură, ci cu mica mea echipă de profesionişti pe care am onoarea să o conduc. De fapt, pornind de la etapa de dezvoltare în care se află la moment Serviciul Fiscal de Stat, sunt implicată într-o serie de grupuri de lucru ce au ca scop dezvoltarea unor direcţii bine definite ca: reformarea structurală a Serviciului Fiscal de Stat, formarea infrastructurii funcţionale şi operaţionale în partea ce ţine de deservirea contribuabililor etc.

- Care sunt publicațiile economice de valoare, pentru un tânăr economist, în opinia ta?
Valoarea publicaţiilor economice se determină în funcție de ceea ce mă interesează. Căutând  o sursă de informaţie vizavi de tendinţele generale în economia mondială, cred că o să mă opresc la The Economist, dacă la nivel naţional – la Tendinţele în economia Moldovei. Dacă vreau  să-mi lărgesc orizonturile, inclusiv economice, o să optez pentru The Guardian sau pe buletinele economice informative emise de Consiliul Europei şi Comisia Europeană. Dacă doresc să îmi aprofundez nivelul de cunoştinţe în partea ce ţine de aspectele fiscale – publicaţiile Organizaţiei Intra-Europene a administraţiilor fiscale la nivel regional şi publicaţiile Monitorul FISC.md şi Contabilitate şi audit la nivel naţional.

Orice internship, stagiu trebuie să reprezinte nu o perioadă în care nu faceţi nimic, ci o perioadă în care învăţaţi cel mai mult

- Sunt o serie de lucruri pe care e bine să le faci în anumite etape ale vieții, care sunt șansele pe care nu trebuie sa le neglijezi în timpul studenției?
Cât de banal nu ar părea, în timpul studenţiei ai foarte mult timp liber. Poate asta nu pare aşa când eşti student, dar o înţelegi când te încadrezi deja în activitatea cotidiană de lucru. Nu trebuie ratate în niciun caz oportunităţile de dezvoltare personală: orice internship, practică pe care o faceţi în procesul academic în mod obligatoriu, sau de bună voie, trebuie să reprezinte nu o perioadă în care nu faceţi nimic, ci o perioadă în care învăţaţi cel mai mult. O să dau un exemplu personal: în ambele practici pe care le-am avut la Serviciul Fiscal de Stat am lucrat de la 8 până la 5-6, alături de colaboratorii angajaţi, fiind de acord să fac orice activitate care mi se încredinţa. Interesant este că până şi acum, după mai mult de 8 ani, când ne întâlnim cu acele persoane cu care lucram cot la cot ne aducem aminte cu drag despre acea perioadă frumoasă, dar extrem de încărcată când eram la practică. Un alt moment ce nu trebuie neglijat sunt oportunităţile de dezvoltare personală: dacă puteţi face parte dintr-o comunitate de jocuri intelectuale, dezbateri , sportivă, antreprenorială, oratorică sau oricare alta care implică dezvoltarea unor aptitudini – faceţi-o! Studenţia e timpul perfect pentru asta! Şi ultimul moment care cred că nu trebuie ratat este, desigur, mobilitatea academică. Această mobilitate este o oportunitate inedită oferită studenţilor de universităţile ce au aderat la sistemul de la Bologna, pe care, din păcate, noi, cei ce am fost, pre-Bologna, nu am avut-o. Este o oportunitate extraordinară de a acumula cunoştinţe şi la nivel internaţional, ceea ce lărgeşte mult nivelul de cunoştinţe şi competenţă a viitorului specialist.

- Unde sunt colegii tăi de grupă? Fă o statistică a șanselor de angajare după absolvirea ASEM, având în vedere grupa ta
Grupa din care am făcut parte şi am avut onoarea să o conduc  (FAF221, FAF de la “Fiscalitate şi administrare financiară”) a fost o grupă extrem de interesantă din toate punctele de vedere.  Mulţi profesori pe care îi întâlnesc îşi amintesc cu drag de noi, deoarece eram o echipă de oameni care dădeam multe, dar foarte multe întrebări, majoritatea din noi lucrând în paralel cu procesul de învăţământ, respectiv „chinuind” profesorii cu întrebări din practică. După absolvire, o bună parte din noi au ales să facă parte din sistemul fiscal, atât la nivel regional, cât şi din aparatul central. O parte din colegii de grupă şi-au găsit vocaţia în activităţile bancare, alții - în activităţile de luptă cu crima organizată şi corupţia, sau şi-au fondat propriile companii. La moment, după 8 ani de la absolvirea ASEM, majoritatea colegilor mei au ajuns nume importante în domeniile de specialitate.

- Din experiența ta de studentă, dar și de profesoară la ASEM, ce crezi că ar fi bine de mai întreprins pentru o comunicare bună între cele două categorii (studenți și profesori), ca în final ambele, dar și imaginea instituției -  să aibă de câștigat?
Am avut parte de experienţă pedagogică în două etape: prima etapă a fost în anul de studii 2010-2011, atunci când am susţinut sesiunile practice la disciplina „Preţuri şi tarife” studenţilor de la „Finanţe” şi de la „Business şi administrarea afacerilor”. Ceea ce am încercat să fac atunci era să transform evaluarea tradiţională în una mai specială, prin intermediul jocurilor intelectuale despre care am aflat prin intermediul Clubului Moldovenesc de Jocuri intelectuale. Desigur, nu puteai capta atenția dacă nu ai pregătit preventiv materialul oferit. Punctul forte era că învăţai pentru a câştiga, ”uitând” de procesul de învăţat în sine. A fost o experienţă impresionantă atât pentru mine, cât şi, sunt sigură,  pentru ei. În anul 2015, la invitaţia dnei Angela Casian, directoare a Şcolii Masterale de Excelenţă în Economie şi Business, am preluat întreg cursul de impozitare internaţională (lecţii teoretice şi practice) pentru masteranzii ce îşi fac studii la „Administraţie financiar-bancară” în engleză şi „Finanţe publice şi fiscalitate” – în română. Cu această categorie de studenţi am avut o abordare mai specială: împreună generam studii de caz, care le examinam prin prisma cunoştinţelor diseminate, dar şi prin prisma propriei experienţe ale masteranzilor. Partea frumoasă a acestei metode era că în rezultatul materialului teoretic primit, aceştia erau puşi în situaţia să ia decizii strategice de acţiune în studiile de caz propuse în grup. Mai mult, orice întâlnire presupunea o mică dezbatere vizavi de cel puţin un subiect din lista de subiecte discutate, în cadrul cărora studenţii, prin prisma propriei experienţe, dezbăteau subiecte majore de impozitare internaţională, cu referinţe la cea locală.

În final, cred că interacţiunea ar trebui să fie una deschisă din ambele părţi, ceea ce este un factor crucial: pe de o parte profesorii, dacă îşi doresc ca studenţii lor să cunoască subiectele pe care acesta le oferă, trebuie să îi antreneze cât mai mult pe studenţi în acţiuni de raţionament profesional, totodată incitându-i prin acţiuni concurenţiale; pe de altă parte, studenţii ar trebui să fie deschişi să afle lucruri noi şi să dea întrebări, multe întrebări, pentru a-şi forma o opinie proprie vizavi de un subiect sau altul.

Despre continuitate: ”De la absolvire nu am încetat să fiu studentă”

- Cât de importantă este învățarea pe parcursul întregii vieți?
Cred că este extrem de importantă. Creierul, la fel ca și corpul, trebuie antrenat şi alimentat corect. Altfel, acesta se transformă într-o parte pasivă a organismului, care se lasă condusă, și nu conduce. Antrenarea creierului se face prin provocarea acestuia de a rezolva situaţii din ce în ce mai avansate. Alimentarea acestuia se realizează prin cărţile citite sau studiile continue. În cazul meu, antrenarea îmi este asigurată prin lucrul pe care îl fac, în sine, dar şi prin intermediul jocurilor intelectuale pe care continui să le practic până astăzi. Alimentarea o fac prin cărţile pe care le citesc (cu părere de rău, mai puţine ca în perioada studenţiei) şi prin faptul că de la absolvire nu am încetat să fiu student, la moment finisând studiile de doctorat la Universitatea Academiei de Ştiinţe. Chiar cred că este o sursă de alimentaţie a creierului extraordinară instruirea continuă, mai ales dacă aceasta se realizează pe subiecte conexe, dar diferite.

Cu fixul pe FISC: ”Un stat nu poate exista fără un sistem fiscal „sănătos”. Un sistem fiscal „sănătos” nu poate exista fără politici fiscale echilibrate”

- Ia zi, cum vezi tu viitorul economic  al țării noastre, mai ales că activezi în domeniul fiscalității, un domeniu de temut pentru contribuabili și unul ”de condiție” pentru bunăstarea națiunii?
Din firea mea, sunt o persoană destul de optimistă. Îmi place să cred că, pe lângă anumite implicaţii supranaturale, destul de multe depind de noi, de voinţa şi capacitatea de a schimba ceva în viitor. Într-adevăr, un stat nu poate exista fără un sistem fiscal „sănătos”. Un sistem fiscal „sănătos” nu poate exista fără politici fiscale echilibrate, atât din perspectiva eventualelor încasări (căci asta e menirea finală a acestora), dar şi din perspectiva costurilor de administrare şi conformare pe care acestea le implică. Un sistem fiscal „sănătos” nu poate exista fără un sistem de administrare eficient şi integru. Eficienţa se atinge atât prin procese de lucru funcţionale şi, pe cât e de posibil, automatizate, cât şi prin oferirea unor servicii publice fiscale în momentul potrivit şi în termeni proximi. Integritatea se poate asigura doar prin prezenţa unor persoane, ba mai mult, personalităţi integre din toate punctele de vedere, cu setări morale şi etice ridicate, cu cunoştinţe aprofundate în sfera de competenţă, cu disponibilitatea şi dorinţa de a face parte dintr-o echipă de oameni conştienţi de faptul că funcţia publică este una în serviciul populaţiei şi face parte din una din cele 3 ramuri ale puterii: puterea administrativă, care este una distinctă de puterea politică.
Astfel, continui să cred cu vehemenţă că viitorul nostru depinde de noi, de felul în care vrem şi putem ca acesta să se realizeze.

-Îți mulțumim și îți urăm succese mari!

Consemnare: L. L.